Cele mai vechi urme de viață materială descoperite pe teritoriul satului datează din neolitic ( 3 topoare de piatră). La locul numit „La morminți”, la circa 800 m la sud de centrul civic, s-au identificat morminte din epoca dacică. Pe același loc s-a găsit un capitelium de la o coloană de biserică din secolul XIV-lea.
Cel dintâi document scris care-i atestă existența este diploma împăratului Sigismund (28 octombrie 1428) prin care se continuă popii Agaton și mănăstirilor Vodița și Tismana stăpânirea peste toate satele și moșiile ce au avut în țară, cât și în Serbia, dăruite de cneazul Lazăr: „ceea ce a fost lor mai înainte și acum să le fie libere și în județul Jaleș, satele Ploștina și Cireșeva, Turcinești și Leurda și pe Jiu Ceauru și Ungureni și Dudești și pe Tismana satul Tismana și Sârbișori pe Isvarna, Podeni și pe Jaleș, Arcani și Bălești și Rasova”. De la această dată documentele îl atestă continuu.
Împreună cu Stroieștii, atestat documentar la 1460, Cîmpofeni (Câmpul Fomii) – 1537 și Sănătești – 1636, mai întotdeauna au format o unitate politico-administrativă sub numele de comuna Arcani.
Multe acte domnești arată nume de oameni ai acestor sate prezenți în marile acte naționale. Așa au fost armașul Dușe din Arcani și armașul Mircea din Stroiești. Apar căpitani de panduri ca: Dumitrașcu, Popescu, Matei Giurgiulescu, Vijulan și alții, moșneni din Arcani care au participat la evenimentele din anul 1821 sub steagul ridicat de Tudor Vladimirescu. La cele din 1848 participă cinci delegați de aici, conduși de Tache Sănătescu, la Târgu Jiu la procesiunea arderii Regulamentului Organic. În 1877, cad jertfă la Plevna mulți arcăneni, iar Andrei Popescu a fost decorat cu medalia „Împresurarea Plevnei”. Bogată jertfă au adus foarte mulți arcăneni și în cele două războaie mondiale. În cinstea eroilor din comuna Arcani căzuți pe câmpul de luptă, s-au ridicat cele trei monumente ale eroilor, respectiv monumentele din satele Stroiești (1977), Cîmpofeni (1975) și Arcani (1994). În atașament veți găsi lista cu numele acestor eroi, precum și o listă cu situația combatanților din Arcani în Primul Război Mondial.
Caracteristica vieții economice a constituit-o, pe lângă agricultura specifică zonelor de deal ( viticultura și pomicultura), ocupația de dimier, unică în țară, apele Jaleșului favorizând construirea pivelor pentru bătutul dimiile. Diviziunea continuă a drepturilor moșnenești de pământ și pive i-a îndreptat spre alte surse de existență: muncitori hamali în București, muncitori în zonele petroliere și chiar emigranți în SUA. Mulți s-au îndreptat pe „drumul cărții”, făcând din Arcani o pepinieră de cadre didactice și funcționari de stat.
